Gravide si Mamici
Locul unde viitoarele mamici se pot aduna

 

Ce sa nu ii spui niciodata copilului tau? (II)
     media: 5.00 din 2 voturi

“Parintii nu trebuie sa isi controleze copii, ci trebuie sa se controleze pe ei insisi”, spune Maggie Reigh, autoarea cartii “9 modalitati prin care poti sa dezvolti legatura parinte-copil”. De multe ori, acestia sfideaza autoritatea parintilor si prima solutie la indemana sunt replicile usturatoare de genul: ”Pentru ca asa vreau eu” sau “Taci din gura”.
Vorbele spuse la manie nu sunt lipsite de consecinte. In ochii celor mici, acestea sunt percepute ca jigniri si afecteaza relatia dintre parinti si copii.
“De ce nu poti sa fii ca fratele tau?”
Acesta este una din frazele care pot sa raneasca pe termen lung un copil si sa distruga relatia dintre frati. Ne deranjeaza si comparatiile marunte gen cine gateste mai bine, mai ales cand ni se pun in balanta reusitele sau personalitatea cu altcineva.
In momentul in care este vorba despre o persoana draga, cuvintele dor si mai mult. Astfel de comparatii pot sa il determine pe copii sa se raneasca reciproc doar pentru a-ti castiga admiratia. Incearca sa iti exprimi verbal multumirea fata de calitatile fiecaruia si, pe un ton bland, sa le spui ce ar putea sa mai faca.
“Lasa-ma pe mine.”
Intr-adevar, copiii cer multa rabdare din partea parintilor, pentru ca ceea ce pentru un adult este simplu, unui copil ii trebuie mai mult timp sa inteleaga si sa puna in practica.
De exemplu, copiilor le place sa ajute in bucatarie la gatit. Insa pentru aceasta inseamna sa piarda niste timp pentru lucruri pe care ar putea sa le faca in cateva minute.
Copiii au nevoie sa fie ghidati pas cu pas, cu multa rabdare si intelegere. Cu cat sunt mai responsabili, cu atat vor creste mai independenti.
“Taci din gura!”
Incearca sa te pui in situatia copilului tau. Cum te-ai simti daca cineva ti-ar spune pur si simplu “Taci din gura”, fara nicio explicatie? Pentru copil, aceasta vine tocmai de la persoanele pe care le iubeste si le admira: parintii lui.
Incearca sa inlocuiesti aceasta fraza cu “ Te rog, vorbeste mai incet” sau “Cred ca…”, argumentand astfel, ceea ce vrei de la copilul tau. Pune capat acestui obicei si tine cont de sentimentele copilului tau.
“Cat timp stai in casa mea…”
In niciun caz nu vei reusi sa il disciplinezi prin aceasta fraza. Il poti impinge, de fapt, sa plece de acasa si sa te urasca. In perioada adolescentei, este foarte posibil sa gasesca pe cineva si chiar sa plece, sau pur si simplu sa isi doresca independenta.
Copiii au o fragilitate deosebita. Universul lor este familia, iar parerile si aprecierile parintilor sunt cele mai importante.
Nu iti impinge copilul sa faca gesturi pe care amandoi le puteti regreta mai tarziu. Intr-adevar, confruntarile intre parinte si copil pot deveni greu de stapanit si vorbele sunt “scapate” la nervi, dar gandeste-te ca risti sa il impingi pe acesta la gesturi necugetate.
Spune-i mai bine…
“Te iubesc” – uita-te in ochii copilului tau si spune-i ca il iubesti, bate-ti palma sau imbratisati-va. Pentru acesta va insemna mai mult decat orice.
“Cu totii facem greseli” – spune-i ca trebuie sa invete din greseli si nu dramatiza peste masura lucrurile. Nu vrei sa cresti un copil timorat si speriat.
“Este alegerea ta” – incurajeaza-l pe copilul tau sa aleaga singur si sa isi asume responsabilitatea. Ii dezvolti astfel increderea in sine, curajul, capacitatea de a lua singur decizii.
“Povesteste-mi” – manifesta interes pentru sentimentele si gandurile copilului tau. Demonstreaza-i ca iti pasa de ceea ce face, daca vrei sa aiba incredere in tine.
“Imi pare rau” – De ce sa crezi ca, daca esti parinte, nu poti sa-ti ceri scuze fata de copilul tau? Te va respecta si aprecia daca va vedea ca si tu iti recunosti greselile si il tratezi ca pe egalul tau. Il vei determina sa faca acelasi lucru.


Ce sa nu ii spui niciodata copilului tau? (I)
     media: 5.00 din 2 voturi

“Parintii nu trebuie sa isi controleze copii, ci trebuie sa se controleze pe ei insisi”, spune Maggie Reigh, autoarea cartii “9 modalitati prin care poti sa dezvolti legatura parinte-copil”. De multe ori, acestia sfideaza autoritatea parintilor si prima solutie la indemana sunt replicile usturatoare de genul: ”Pentru ca asa vreau eu” sau “Taci din gura”.
Vorbele spuse la manie nu sunt lipsite de consecinte. In ochii celor mici, acestea sunt percepute ca jigniri si afecteaza relatia dintre parinti si copii.
“Pentru ca asa zic eu!”
De multe ori, parintii sunt tentati sa foloseasca aceasta fraza pentru a scapa de “De ce?”-urile copiilor. Intentionat sau nu, acest cliseu ingradeste increderea de sine a copilului si capacitatea sa de a lua decizii singur.
Daca aceste cuvinte devin un stil de a raspunde intrebarilor celor mici, exista mari sanse ca acestia sa se lase, mai tarziu, influentati de prieteni, anturaj, mass-media, etc. Lipsa curajului de a lua decizii si de a gandi pentru sine poate duce la comportamente extreme, furie, resentimente.
Incearca sa “traduci” cumva aceasta fraza. In loc de “Pentru ca asa zic eu” incearca sa ii ceri copilului tau argumente. Invata-l astfel sa isi sustina parerile, atitudine poe care o vor purta cu ei toata viata.
Asta nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu tot ceea ce spune. Poti veni si tu cu contraargumente logice, iar daca situatia scapa de sub control si copilul tau nu reuseste sa te inteleaga, atunci explica-I faptul ca trebuie sa aiba incredere in tine, pentru ca ii vrei numai binele.”
“Ce-a fost in mintea ta?”
Este ca si cum i-ai spune: “Esti incapabil sa gandesti” sau “Esti un prost”. Copiii percep exact acest sens, pierzandu-si astfel increderea in sine. Tu iti poti justifica intotdeauna deciziile? De multe ori actionam impulsiv, instinctiv sau, pe moment, avem impresia ca am luat ce-a mai buna decizie.
Este acelasi lucru si in cazul unui copil. In loc sa il ranesti, expune-ti punctul de vedere: ce crezi tu despre situatia respectiva, ce ai fi facut tu. Explica-i fiecare argument in parte, pentru ca ceea ce este pentru tine evident, copilul tau s-ar putea sa nu cunoasca.


Cum sa comunici cu copilul tau?
     media: 5.00 din 1 vot

Ai observat ca, de la o vreme, copilul tau este foarte tacut si evita sa discute cu tine atunci cand deschizi subiecte personale sau sensibile. Inainte sa te ingrijorezi, gandeste-te ca poate abordarea ta nu este tocmai cea mai potrivita. Schimba strategia si incearca sa comunici “pe limba” copilului tau.
Pasul 1. Nu face presiuni asupra copilului
Daca vei incepe o discutie cu tot felul de intrebari, este normal ca cel mic sa bata in retragere si sa nu mai aiba curajul sa iti vorbeasca. Incearca sa ajungi la subiectele pe care doresti sa le discuti intr-un mod in care acesta sa nu isi dea seama de intentiile tale. Cel mai indicat ar fi sa stai linistit si sa astepti pana cand va simti nevoia sa iti vorbeasca. Chiar daca nu va dori o discutie deschisa, daca pe parcurs, ii vorbesti calm si intelegator, evitand intrebarile gen chestionar, vei avea mari sanse sa castigi increderea copilului tau.
Pasul 2. Nu il critica
Daca vrei intr-adevar sa stii ce se intampla in mintea copilului tau, evita o atitudine prea dura si mai ales, nu aduce prea multe critice la adresa copilului tau. Bineinteles ca sunt lucruri care nu iti vor fi chiar pe plac, insa daca vrei sa abordezi problema cu tact, atunci trebuie sa te porti cu diplomatie. Multi copii prefera sa tina pentru ei tot felul de lucruri, pentru ca stiu ca daca vor cauta sprijin in parintii lor, se vor alege cu o multime de probleme. Incearca sa il apropii pe copilul tau si sa ii fii alaturi chiar si atunci cand greseste.
Pasul 3. Cere si parerea copilului tau
Parintii au tendinta sa-i spuna copilului ceea ce cred ei despre o anumita situatie, in loc sa afle ce crede acesta despre subiectul adus in discutie. Poate ca ai impresia ca intrebarile tale vin din curiozitatea ta parinteasca, insa copilul se va confrunta cu un sir nesfarsit de intrebari, de care se va plictisi rapid. Daca vrei sa incurajezi o conversatie, axeaza-te pe intrebari gen cum s-a simtit in acea situatie, ce parere are despre ceva anume, cer ar face daca etc. In felul acesta, vei afla ce se petrece in mintea copilului tau si il vei putea apropia mai mult de tine.
Pasul 4. Evita interogatoriile
Daca il vei chestiona la fiecare pas pe care il face, normal ca acesta se va indeparta de tine, pentru ca isi va da seama ca nu ai incredere in el. Inca de mici, copii se simt maguliti atunci cand parintii le incredinteaza diferite sarcini aratandu-le ca au incredere in judecata lor. Acest sentiment se mentine pe tot parcursul relatiei parinte-copil. Incearca sa fii rabdator si sa astepti ca acesta sa vina sa iti povesteasca ce a mai facut. Pe parcurs, poti interveni cu intrebari, dar incearca sa le formulezi in asa fel incat sa te arati interesat de sentimentele si starile prin care trece.
Pasul 5. Invata sa asculti
Fii cu ochii in patru si invata sa asculti chiar si atunci cand copilul tau nu ti se adreseaza tie. Asta nu inseamna ca trebuie sa il spionezi pentru a te asigura ca totul este in ordine, insa in momentul in care esti prin preajma, fii atent la ceea ce vorbeste acesta cu prietenii lui, invata sa ii citesti limbajul corpului si observa daca iti da motive ca ti-ar ascunde ceva. Astfel de observatii pot fi mult mai eficiente decat intrebarile directe: nu iti indepartezi copilul; stresandu-l cu intrebari si alfi daca ceva este neinregula cu acesta.
Pasul 6. Spune-i povesti din vremurile cand erai si tu copil
Copiii relationeaza foarte bine cu povestile din adolescenta ale parintilor lor; se simt mult mai aproape de acestia si in plus isi dau seama ca si parintii lor au fost candva copii. Imaginea ta va deveni mult mai accesibila daca ii povestesti copilului, cu o doza de umor tot felul de patanii din copilaria ta, dar si ceea ce ai simtit cand ai trait prima dragoste, prima iubire neimpartasita etc. In felul acesta, il vei incuraja sa iti povesteasca propriile sale experiente.
Pasul 7. Petreceti timp in familie
Gaseste intotdeauna ocazii pentru a petrece timpul alaturi de copilul tau. Desfasurati activitati interesante si amuzante, pentru ca timpul petrecut in familie sa nu fie un stres in plus, ci o ocazie de a va consolida relatia voastra. In felul acesta, vei fi sigur ca vei castiga respectul copilului tau, dar si increderea acestuia.


12 pasi prin care maresti sansele de a avea un copil (II)
     media: 5.00 din 2 voturi

In ziua de azi, un cuplu se decide tot mai tarziu sa aiba un copil. Insa, atunci cand cei doi parteneri se simt pe deplin pregatiti, situatia se schimba pentru ca bebelusul dorit se lasa mult asteptat. Daca te afli in situatia de a-ti dori un copil, insa nu reusesti sa ramai insarcinata, afla ca exista metode prin care sa favorizezi conceperea.
Iata 12 pasi prin care se pot mari sansele de a concepe un copil:
7. Ai grija la alimentatie
Potrivit unui studiu aparut in noiembrie 2007 in revista „Obstetrics and Gynecology”, efectuat pe un esantion de 17 mii de femei, un regim alimentar corespunzator asociat cu un control strict asupra greutatii corpului si cu o activitate fizica regulata, ar putea permite fecundarea ovulului mult mai usor, diminuand astfel problemele de ovulatie:
•Consuma alimente care contin fibre: paine integrala, orez, frcute, legume etc;
•Privilegiaza proteinele vegetale si consuma mai putine proteine animale ;
•Evita pe cat posibil prodsele fabricate industrial;
•Diminueaza zaharul din alimentatie;
•Mananca alimente care contin fier: peste (sardine, ton, hering), fasole alba, naut etc
•Consuma alimente care contin vitamine: fructele (citricele care contin o cantitate mare de vitamina C).
8. Fa dragoste cat mai des
Este un lucru absolut logic acela ca facand dragoste cat mai des iti maresti sansele de reusita. Daca faci dragoste:
•O data pe saptamana: sansele de reusita sunt 16%;
•Doua ori pe saptamana: 30%;
•Trei ori pe saptamana: 50%;
•Patru ori pe saptamana: 80%
9. Invata sa faci fata stresului
Stresul este un factor negativ care poate altera organele sexuale si celulele implicate in reproducere. Mai multe studii au dezvaluit faptul ca o stare de anxietate diminueaza sansele de a avea un copil, provocand o diminuare, chiar o absenta a ovulatiei in perioadele de tensiune mare.
Relaxarea, increderea in sine, momentele de tandrete cu partenerul, miscarea fizica sau vizionarea unui film preferat sunt elemente fundamentale pentru a avea maximum de sanse in procesul de concepere al unui copil.
10. Nu astepta prea mult sa ai un copil
Amanarea conceperii unui copil constituie o problema din ce in ce mai des intalnita de catre specialistii in problemele de fertilitate. Femeile privilegiaza viata profesionala si amana momentul sarcinii. „Se trezesc” adesea dupa implinirea varstei de 30 de ani si realizeaza ca sansele de a deveni mame s-au diminuat considerabil.
11. Repereaza din timp eventualele probleme
Organismul iti poate trimite semne prin care sa te anunte ca suferi de o problema genitala. Urmareste-le cu atentie si cere sfatul unui specialist, pentru a nu incerca sa te tratezi cand deja este prea tarziu:
•Scurgeri albe pot semnala o infectie vaginala;
•Ciclu neregulat;
•Menstruatii sau raporturi sexuale dureroase pot semnala o endometrioza;
•Supraponderabilitate;
•Slabiciune excesiva;
12. Mergi la medic
Anumite cupluri refuza ideea de a nu avea un copil si asteapta sa apara copilul luni de-a randul sau chiar ani, dupa nenumarate raporturi sexuale fara contraceptie fara insa sa ceara un ajutor calificat. Alti parteneri care isi doresc un copil se inchid in ei, nu ezita sa se culpabilizeze unul pe altul pentru insucces si refuza sa se mai vada cu prieteni care au deja copii.
Multi dintre acestia se simt exclusi de lumea exterioara cuplului lor si accepta cu greu ideea ca un cuplu "ca al lor" sa nu reuseasca sa aiba copii. A consulta un medic si a vorbi despre aceasta problema este un demers pozitiv care ii ajuta pe cei mai multi sa ajunga la reusita: aceea de a deveni parinti.


12 pasi prin care maresti sansele de a avea un copil (I)
     media: 5.00 din 2 voturi

In ziua de azi, un cuplu se decide tot mai tarziu sa aiba un copil. Insa, atunci cand cei doi parteneri se simt pe deplin pregatiti, situatia se schimba pentru ca bebelusul dorit se lasa mult asteptat. Daca te afli in situatia de a-ti dori un copil, insa nu reusesti sa ramai insarcinata, afla ca exista metode prin care sa favorizezi conceperea.
Iata 12 pasi prin care se pot mari sansele de a concepe un copil:
1. Afla perioada cea mai prielnica pentru concepere
20% dintre cupluri intampina probleme in momentul in care decid sa aiba un copil, deoarece nu stiu care este perioada cea mai buna pentru a avea raporturi sexuale fecunde.
•Cea de-a 14 zi a ciclului menstrual, dintr-un ciclu regulat de 28 de zile, inseamna perioada cea mai fertila; la un ciclu stabil de 29 de zile, ovulatia se produce in ziua a 15, la cel de 30 de zile in ziua 16 si asa mai departe;
•Prima zi a ciclului menstrual corespunde primei zile de menstruatie (cand apare sangerarea);
•4 zile inainte si 4 zile dupa cea de-a 14 zi a ciclului sunt zilele cele mai propice fecundarii;
2. Utilizeaza un test de ovulatie/fertilitate care sa te ajute sa determini perioada propice
Nu toate femeile au un ciclu menstrual regulat. De aceea, pentru femeile care se confrunta cu un ciclu neregulat, este necesara folosirea unor metode ajutatoare de determinare a datei ovulatiei: testele de ovulatie/sarcina. Acestea pot fi teste de urina, de saliva, de mucus cervical care se gasesc in farmacii.
Testul de ovulatie pe baza de urina se incepe din a 11 zi a ciclului menstrual, aproximativ la aceeasi ora, in fiecare zi, urmarindu-se momentul in care devine pozitiv. Majoritatea femeilor au descoperit ca momentul prielnic este cel dupa ora 12.
Testul permite detectarea prezentei hormonului luteina (LH), care preceda cu o zi sau doua ovulatia. Nivelul acestui hormon prezent intr-o cantitate mica in timpul ciclului creste brusc inainte de ovulatie, provocand expulzarea de catre ovare a ovulului. Testele de ovulatie detecteaza astfel o crestere a nivelului de hormoni luteina in urina cu 24-48 de ore inainte de ovulatie.
In momentul in care testul se pozitiveaza, trebuie ca ambii parteneri sa-si concentreze eforturile sexuale in aceasta perioada. Dupa 10 zile din acel moment se poate face un test de sarcina .
3. Evita tutunul
Tutunul este un mare dusman al fertilitatii. Nicotina si substantele continute de tigari diminueaza nivelul de estrogen, hormoni necesari procesului de fecundare.
Repercursiunile asupra sarcinii
•Riscul de a suferi un avort spontan este mai mare de 3 ori la fumatoare si mai mare de atat la cele care fumeaza mai mult de un pachet de tigari pe zi;
•Tutunul este o cauza majora de nastere prematura ;
•Nicotina traverseaza placenta si este absorbita de fetus – fumat pasiv in uter;
•Monoxidul de carbon care provine din fumat trece in sangele fatului si il poate priva de oxigen.
4. Evita alcoolul
Consumul de alcool diminueaza fertilitatea femeilor si a barbatilor. Doua pahare de alcool sunt suficiente pentru a provoca leziuni neurologice fatului. Specialistii denumesc acest fapt sindromul alcoolizarii fetale: bebelusul poate suferi u retard de crestere, o deformare a fetei, retard mintal etc.
5. Evita toate bauturile care contin cafeina
Consumul zilnic a doua cesti de cafea in timpul sarcinii ar putea creste riscul de avort spontan. Potrivit unui studiu american publicat in revista de specialitate „American Journal of Obstetrics and Gynecology”, pentru a diminua riscurile unor probleme legate de sarcina, viitoarele mamici ar trebui sa evite bauturile care contin cafeina, cu cel putin cinci luni inainte de a ramane insarcinate.
Parerile sunt insa impartite in aceasta privinta, deoarece exista si specialisti care afirma ca un consum moderat de cofeina nu ar dauna sarcinii.
6. Supravegheaza-ti greutatea
Greutatea constituie un element important de care trebuie sa tii cont inainte de a avea un copil:
•Femeile foarte slabe risca sa aiba probleme de fertilitate;
•Femeile foarte grase sufera de tulburari ale ciclului menstrual si astfel posibilitatea de a ramane insarcinate scade considerabil;
•Asocierea sarcina- obezitate poate provoca aparitia diabetului gestational, a hipertensiunii si automat necesitatea de a naste prin cezariana.


Cei mai frumosi bebeluşi
     media: 5.00 din 4 voturi

O fotografă americană a realizat o serie de poze în care îi prezintă pe bebeluşii de numai câteva săptămâni în ipostaze adorabile. "Stilul meu este simplu. M-a interesat să surprind chipurile nou-născuţilor, deoarece micuţii sunt foarte expresivi: veseli, caraghioşi sau simpatici", spune fotografa Tracy Raver. Pentru şedinţa foto Tracy Raven s-a folosit de şosete, coşuri de fructe şi diferite materiale textile .
Tracy locuieşte în Nebraska, unde alături de sora ei conduce o afacere demnă de invidiat: fotografiază bebeluşi şi organizează seminarii în care le explică părinţilor cum se pot folosi de lumina naturală pentru a face din dormitorul nou-născutului un spaţiu plăcut. "Lumina naturală îi poate ajuta pe micuţi să aibă un somn liniştit. Cred că este foarte important ca părinţii să înveţe să facă fotografii, astfel încât să poată surprinde cele mai importante momente din creşterea copiilor", a declarat americanca.
www.jenichiriac.rosi
Autoarea: Psiholog Jeni Chiriac


Camera copiilor si somnul lor dulce!
     media: 5.00 din 1 vot

Ideile pentru camera copiilor au ca prim criteriu optimizarea spatiului. Vei citi in continuare o varianta pentru copiii cuminti si o varianta pentru cei mai nazdravani.
Patul suspendat.
Acest tip de pat este ideal pentru camerele mici, dificil de mobilat complet. Patul suspendat are o inaltime de aproximativ 1,5 – 2m si este inaltat pe picioare pentru a lasa liber locul de dedesubt. Spatiul liber poate fi alocat unei biblioteci sau unui birou pentru teme si calculator.Acest tip de pat este potrivit si pentru amenajarea unei garsoniere. Daca bugetul iti permite, poti comanda o varianta care sa incorporeze o biblioteca, un spatiu pentru televizor, acvariu, sertare pentru haine etc. Scara atasata va face foarte usoara accesarea suprafetei pentru dormit.Paturile suprapuse vin in ajutorul familiilor cu cel putin 2 copii.Vei economisi foarte mult spatiu si vei evita neintelegerile dintre fratii care impart acelasi pat. Astfel le vei oferi sentimentul de egalitate, posibilitatea de a alege si, de ce nu, un ansamblu de joaca indragit de toti micutii.Alege cu atentie materialul din care este construit patul si adapteaza-l in functie de varsta si energia copiilor tai. Un ansamblu din lemn masiv te va scuti de griji pentru multi ani de acum inainte.Aceasta optiune vine insa si cu o avertizare. Patul suprapus iti va expune copilul accidentelor. Este foarte important sa discuti cu cel mic sau sa apreciezi daca se va adapta la noua amenajare. Daca stii ca este neastamparat, atunci ar fi mai bine sa ai in vedere urmatoarea varianta.
Patul de rezerva se restrange sub patul normal, cu ajutorul rotilor.
Poti alege un pat inaltat, astfel incat sa fie dotat atat cu lazi de depozitare si cu spatiu pentru patul de rezerva. Aceasta varianta este extrem de utila daca unuia dintre copiii tai ii este frica de inaltime. De asemenea reprezinta varianta perfecta pentru prietenii sau rudele care raman peste noapte. Acest pat iti a fi de folos in noptile de veghe, cand prichindelul tau se simte rau, sau in serile in care nu vrea sa adoarma fara tine.


Adolescentii si sexualitatea
     media: 5.00 din 1 vot

Sub aspectul atitudinii adolescenţilor in ceea ce priveşte intervenţia parinţilor in viaţa lor sexuala, raspunsurile la afirmaţia:” Sexualitatea nu-i priveşte pe părinţi”, au fost:De acord: 78% dintre băieţi si 67% dintre fete;Impotriva: 19% dintre baieti si 29% dintre fete.(Dragostea şi sexualitatea adolescenţilor - pentru băieţi, 2001)
Copilul care vorbea intruna şi punea o mie de intrebari pe minut şi-a redus vocabularul acum la expresii monosilabice de genul: „nu ştiu”, „poate”, „am uitat', „ha?”, „nu”, „aha”, „cine_ eu?” etc. In afara de acestea, aparatul de recepţie nu mai inregistreaza decat mormaieli, maraieli, bombaneli şi tanguieli, iar puntea de comunicare a disparut, părinţii şi adolescenţii par a vorbi doua limbi diferite.
Mulţi dintre părinţi provin din familii in care nu li s-au oferit decat puţine informaţii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescenţa, despre principiile privind intalnirile de prietenie cu persoanele de sex opus, sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului.
De fapt, majoritatea parinţilor de azi provin din generaţia care a spus „da” la toate şi le vine greu sa-şi inveţe copiii sa spuna ”nu”. Aceşti parinţi considera ca ar fi ipocriţi daca ar proceda astfel, aşa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante.
Implicarea părinţilor, comunicarea şi, mai presus de toate, dragostea, au o influenţa pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenţilor cu privire la relaţii şi sex. In educaţia sexuala a adolescenţilor, şabloanele sunt ineficiente pentru ca nu ţin de profilul personalităţii adolescentului - factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. Se intampla des ca parinţii care se inţeleg cu copii lor, care “comunica”, sa afle brusc ca fata lor are o viaţa amoroasa despre care nu ştiau nimic. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate şi nevoia crescuta de intimidate a adolescentului faţa de acest aspect al vieţii lui.
Nu este obligatoriu ca adolescentii sa abordeze subiectul vieţii lor sexuale cu parinţii. Parinţii nu vorbesc in general despre viaţa lor sexuala cu copii lor - fiecare cu gradina sa secreta. Şi asta pentru ca este mai uşor sa se vorbesca despre probleme generale decat despre problemele intime. exista parinţi care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa şi sexuala, cu condiţia sa fie informaţi despre tot ce se intampla. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor inainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. Uneori, fetele reacţioneaza violent la aceast imixtiune in viaţa lor intima, pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. Unele, din provocari sau ciuda, nu vor folosi aceasta contracepţie forţata, ceea ce poate sa duca la mari riscuri.
Unii parinţi sunt liniştiţi de o relaţie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii, el sau ea işi organizeaza viaţa ca sa inveţe bine şi sa fie indragostita. Alţii sunt preocupaţi de instalarea intr-o viaţa de cuplu, chiar in casa lor, cand exista perspectiva unor ani de studii.
Chiar daca parinţii inţeleg atitudinea adolescentului lor, au puţin nostalgia acelui timp cand „copilaşul” lor le era complice şi.... uşor de manuit; cand ii admira gratuit şi fara condiţii. Acum părinţii nu mai sunt eroi şi parerea lor poate fi discutata, criticata, ba chiar ignorata.
Prin opoziţia lui, adolescentul simte ca exista. Găsindu-şi propriul loc, devine el insuşi, deci neaparat diferit de parinţii sai. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puţin lent, in funcţie de personalitatea fiecaruia şi de familia de care incearca adolescentul sa se demarce. Uneori, „ruptura” se limiteaza la o simpla distanţare, alteori, la un adevarat razboi deschis: piercing, tatuaje, par vopsit, certuri, mici delicte, orice lucru care sa exprime revolta şi sa-l faca remarcat, unic.
Unii parinţi, prea autoritari sau dimpotriva prea protectori, nu faciliteaza deloc lucrurile. Intervenind prea mult in viata copilului lor, ii provoaca o lipsa de incredere, care va sta la originea dificultăţilor relaţionare.
Mulţi adolescenţi refuza sa semene cu parinţi lor sau sa devina ca ei. „ Prea multa angoasa!” spun ei. Nu se jeneaza ca sa remarce ca, la patruzeci de ani, parinţii sunt „scoşi din circuit” sau depăşiţi, incapabili sa faca sport, sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la „cauzele importante”.
Aceşti parinţi sunt „plesniţi” peste faţa de entuziasmul şi cautarea absolutului al adolescentului; işi dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. Ei observa ca parinţi sunt mai puţin antrenaţi in pasiune şi lucruri uşuratice, prea dominaţi de constrangeri şi teama (de boala, moarte, de a pierde ceea ce au). Au invăţat sa cantareasca lucrurile, sa vada reversul medaliei, sa gandeasca inainte de a acţiona, sa le fie teama de dorinţele lor. Unii adulţi işi dau seama atunci ca au fost infideli lor inşişi. Astfel, intre cele doua generaţii se pot instala amaraciune, agresivitate sau distanţa.
Unii parinţi refuza sa admită ca odorul lor a crescut nu ca sa-l sacaie şi ca sa abuzeze de puterea lor, ci ca sa incetineasca trecerea timpului „personificata” de copilul lor. Cu cat il vor trata ca pe un copilaş imatur, cu atat timpul va ramane pe loc şi ei se vor simţi tineri. Alti părinţi constata intelectual ca adolescentul lor devine un adult, dar nu-l inţeleg din punct de vedere emoţional. Accepta nevoia lui de autonomie, dar in acelaşi timp sufera pentru ca se simt respinşi, apar reproşuri de tipul: „Dupa tot ce am facut pentru tine!”
Relaţiile in familie se complica odata cu apariţia, mai mult sau mai puţin oficiala, a primelor indragostiri. Părinţii viseaza sa regaseasca nepasarea şi atitudinea uşuratica a adolescentului... Iar atunci cand adolescentul lor incepe sa se intalneasca cu o fata, retraiesc in felul lor acele emoţii trecute. In consecinţa, fara sa-şi dea seama, pot sa fie in competiţie cu el şi sa pozeze ca rival. Nu ca sa o seduca pe prietena in locul fiului, (evident nu e ceva sexual), dar tatal ar putea sa faca o reflecţie asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare despre lipsa lui de experienţa. Nici mama nu va ramane mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara, ştearsa, prost crescuta...din aceasta cauza, din cauza nostalgiei persistente, unele reacţii par excese sau de neinţeles.
Cand un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi, părinţii nu se pot abţine sa nu se ingrijoreze. Capcanele de care se tem, uneori pe buna dreptate, nu lipsesc deloc: frecventarea unor persoane nepotrivite, alcoolul, tutunul, drogul, sexualitatea, violenta...
Atitudinile părinţilor şi implicaţiile lor in dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse, dar deloc lipsite de importanţa. Potrivit cercetarilor facute (Psihologia vietii de cuplu, p.155, 2002) au fost identificate patru tipuri de atitudini parentale in legatura cu inceperea vieţii sexuale la adolescenţii liceeni, şi anume:- dezaprobare (79% in cazul fetelor şi 30% in cazul baieţilor);- aprobare (11% in cazul fetelor şi 39% in cazul baieţilor);- susţinere (10% in cazul fetelor şi 11% in cazul baieţilor);- ignorare (0% in cazul fetelor şi 20% in cazul baieţilor).
Aceste atitudini au rol de bariere psihologice şi sociale pe care familia le interpune intre tentaţia de a-şi incepe viaţa sexuala, in creştere la adolescenţi, şi autoreglarea responsabila, matura a comportamentului sexual al acestora.


Cine conduce in adolescenta?
     media: 5.00 din 1 vot

La maturitate, tinzi sa minimalizezi problemele adolescentei. Ti le amintesti vag sau deloc, te-ai desensibilizat, sau te macina probleme ce fac framântarile adolescentei sa para simple jocuri.
În adolescenta, parintele "conduce corabia"
Indiferent care este explicatia, adolescentii se asteapta ca parintii sa le ofere mai multa atentie, întelegere si libertate. Pe de alta parte, parintii trebuie sa învete sa fie prietenii copiilor, fara a pierde însa din vedere ca se afla la "cârma corabiei".
Iar, când comunicarea cu familia este inexistenta sau disfunctionala, tinerii pot aluneca pe un drum gresit, din cauza personalitatii lor imature, sustine psihologul constantean Aurelia Moraru, doctor în Psihologie. "Parintele trebuie sa se autoeduce, deoarece nu exista o scoala de a deveni un parinte bun si va învata ca el ar putea fi cel mai bun prieten ascultând copilul, comunicând cu el, iar, atunci când greseste, sa-l ajute sa gaseasca solutii evitând criticile excesive, deoarece adolescentul va evita în viitor sa mai fie sincer si sa-ti descopere sufletul în situatii dificile. Sa fii prieten cu copilul tau nu înseamna sa te lasi condus de el", afirma psihologul. Cu alte cuvinte, specialistul considera ca este bine sa-i spui adolescentului ca sunteti prieteni, dar, pâna ce va deveni matur si responsabil, parintele este la cârma corabiei si se simte împuternicit sa ia deciziile importante din viata copilului, în colaborare cu acesta, pentru ca în viitor sa se simta confortabil instalat pe propriul drum.
Adolescentii si problemele lor
Prietenia si dragostea, situatia la învatatura si orientarea vocationala, comportamentul, conflictele cu parintii - date de dorinta adolescentilor de a-si afirma personalitatea si de a deveni independenti, fumatul, cheltuirea în exces a banilor pe telefon si cluburi - toate acestea sunt doar câteva dintre cele mai frecvente preocupari si probleme invocate de adolescenti si de catre parintii acestora, potrivit psihologului intervievat.
În adolescenta, tinerii îsi formeaza identitatea si încep sa îsi asume rolurile impuse de societate, iar sprijinul parintilor este esential pentru dezvoltarea lor armonioasa. "Sugestia mea pentru parinti este aceea de a fi aproape de propriii copii, sa învete sa-i înteleaga si sa comunice eficient, sa le fie suport afectiv si instrumental în aceasta tumultoasa etapa de viata, dat fiind ca e mai bine sa previi decât sa combati o stare de comportament indezirabil din punct de vedere psihosocial sau o stare de boala cuibarita în fiinta umana", spune specialistul Aurelia Moraru, care atrage atentia si asupra unor probleme mai complexe ce pot aparea în adolescenta, precum depresia, anxietatea, insomnia si tulburarile de comportament specifice tinerilor care nu reusesc sa-si echilibreze personalitatea.
Uneori, anturajul tine locul familiei
Psihologul intervievat sustine ca în seria celor mai frecvente greseli pe care le comit parintii în educatia adolescentilor se înscriu: criza de timp a familiei, în special a parintilor care petrec foarte mult timp la serviciu, care îi determina sa nu comunice suficient si eficient cu propriii copii; necunoasterea si neîntelegerea sufletului si a nevoilor adolescentilor; oferirea de bani si bunuri în absenta petrecerii timpului cu adolescentii; comunicarea disfunctionala; mentalitatile învechite sau inflexibile; prejudecatile sau modelul personal pe care adolescentii îl observa si îl reproduc. De cele mai multe ori, atunci când familia neglijeaza nevoile adolescentilor, acestia tind sa îsi caute sprijinul în alta parte si, cel mai adesea, în grupul de prieteni. "Anturajul are un rol foarte important în formarea personalitatii adolescentilor, deoarece ei tind sa învete si sa-i imite pe cei de aceeasi vârsta, luându-i ca model. Anturajul te asculta, te întelege si te securizeaza, dar, atunci când familia este absenta din viata adolescentului, anturajul joaca rolul de „familie”. Anturajul poate sa influenteze adolescentul atât pozitiv cât si negativ, aceasta depinde de principiile si valorile adolescentilor; în cazul în care acestea au fost bine internalizate, adolescentul poate sa discearna si sa-si ia propriile decizii care sa-l ajute", mai spune psihologul Aurelia Moraru.


Cleopatra Stratan scolarita
     media: 5.00 din 1 vot

Ghiţă nu mai este la portiţă. S-a făcut şi el mai mare, acum este la şcoală. Cât despre ea, Cleopatra, a crescut şi ea cu ochii la Ghiţă. Cleopatra Stratan cântă în careu. Este în clasa întâi la o şcoală privată din Chişinău. A făcut cunoştinţă cu noii ei colegi ca o vedetă, Cleopatra le-a cântat "Număr pân' la unu".

Cleopatra are aproape şapte ani. A crescut, nu mai este fetiţa cât valiza. Mai matură, mai sigură şi cu multă personalitate, este gata să cunoască marele secrete ale lumii alături de bobocii de clasa întâi.
Părinţii au înscris-o pe Cleopatra la un liceu privat din Chişinău. În prima zi, micuţa vedetă avea două codiţe şi nu se deosebea cu nimic de alţi copii. Cuminte, tăcută şi modestă a aşteptat în rând până când a fost invitată să le cânte colegilor.
Cleopatra are în palmares mai multe recorduri mondiale: pentru cel mai tânăr interpret de scces, cel mai tânăr artist care a susţinut un recital live de două ore în faţa unei săli pline, cel mai bine plătit tânăr artist şi cel mai tânăr interpret al unui hit care a ajuns Number 1 într-o ţară. Şi ambiţiile sunt mari: Pavel Stratan, tatăl micuţei vedete, a anunţat că înainte de sărbători Cleopatra va lansa un album de colinde .


Bataia este rupta din rai....sau nu?
     media: 5.00 din 1 vot

Bataia nu este rupta din rai si in niciun caz nu mai este privita ca o metoda de disciplinare a unui copil. Insasi cuvantul disciplina poate trezi in anumite persoane un sentiment de frustrare, pentru ca educatia unui copil este privita in zilele noastre cu mult mai multa caldura si dragoste, in detrimentul duritatii. De aceea, cuvantul pedeapsa suna tiranic, insa ceea ce trebuie de fapt sa faci, este sa iti ghidezi copilul in descoperirile pe care le face despre viata.
Bineinteles, standardele unui bun comportament sunt relative, iar ceea ce este exemplar si corect intr-o familie, poate fi privit ca inadmisibil in alta. Pe masura ce copilul creste, acesta absoarbe normele si valorile tale despre ceea ce inseamna corect sau gresit, pedepse, educatie, viata. Asadar, esti responsabil pentru ceea ce va deveni copilul tau.
Pedeapsa este unul din mijloacele pe care parintii le folosesc pentru a se impune, pentru a-l determina pe copil sa adopte anumite comportamente, fiind privita ca o sursa garantata pentru succes. Copiii insa nu au nevoie de pedepse, au nevoie de o persoana care sa ii invete ce este bine si ce este rau. Acestia incep sa faca diferenta in jurul varstei de 2 ani si jumatate.
Diferenta dintre pedeapsa si ghidare spre anumite comportamente este atitudinea pe care o ai. De exemplu, copilul tau arunca mingea prin casa. Scopul tau este sa il inveti sa respecte faptul ca obiectele se pot deteriora, daca se va juca cu mingea si nu sa ii arati cine este seful in casa.
Asadar, modul in care aplici pedepsele depinde de varsta celui mic si de personalitatea acestuia. Unii copii incep sa reactioneze daca simt glasul ridicat al parintilor, altii se linistesc mult mai repede prin vorbe calme.
Indiferent de aceste criterii, daca vrei sa folosesti aceasta metoda eficient, trebuie sa tii cont de cateva lucruri:
Pasul 1. Nu amana aplicarea pedepsii

Copilul tau are nevoie de stabilitate, iar sistemul pedepselor este folosit, in primul rand, pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga ce e bine si ce e rau, nu pentru a te impune in fata lui. Asadar, daca cel mic a gresit, nu il ameninta spunandu-i ca o sa il pedepsesti tu cand vii acasa sau cand vine mami/tati acasa. Cei mici uita imediat despre ce este vorba, asa ca nu ai nicio sansa sa il atentionezi mai tarziu. Acesta nu va mai putea identifica pedeapsa cu greseala, iar scopul tau este tocmai acesta, sa isi dea seama care este diferenta intre bine si rau. Asadar, peseapsa se formuleaza imediat.
Pasul 2. Formuleaza cerinte realiste
Este normal, ca parinte, sa vrei cat mai mult de la copilul tau, insa trebuie sa fii realist si sa nu ceri peste limita de intelegere a celui mic. De exemplu, nu te astepta ca un copil mic sa nu se mai murdareasca, pentru ca acest lucru nu se va intampla; copilul nu va fi niciodata la fel de logic si atent ca tine.
Chiar daca ai un copil care da dovada de multa maturitate pentru varsta sa, asta nu inseamna ca trebuie sa il tratezi ca pe un adult in miniatura. Vei descoperi ca mai tarziu te va sfida si va deveni o fire rebela, revoltandu-se impotriva asteptarilor tale.
Foloseste mai bine diplomatia si incearca sa dai cat mai putine comenzi. In cazul in care trebuie sa intervii, ofera alternative si poarta-te calm, astfel incat sa induci un astfel de comportament si copilului tau.
Pasul 3. Rasplateste-l
Daca copilul tau a invata, de exemplu, cum sa se poarte cu animalele, atunci lauda-l si recompenseaza-l cu o imbratisare. Daca inca prefera sa le traga de urechi, incearca sa ii ignori tipetele si nu ii acorda prea multa atentie. In caz contrar, ii vei transmite ca iti poate capta oricand atentia daca tipa sau plange.
Totusi, nu exagera cu recompensele si mai ales, acestea nu trebuie sa fie neaparat de valoare materiala. Pentru un copil mic, dragostea parintilor valoreaza mai mult decat orice jucarie. De asemenea, nu iti lauda copilul pentru orice lucru marunt. In caz contrar, acesta va astepta intotodeaua recompense pentru tot ceea ce va face, atata din partea ta, cat si din partea celorlalti.
Pasul 4. Nu exagera in atitudine
Este usor sa intri intr-o rutina a dojanelor sau a pedepselor, insa trebuie sa faci o diferentiere in comportamentul tau, in functie de gravitatea faptelor celui mic. Pastreaza-ti tonul ferm si pedepsele pentru cazurile de urgenta, iar pentru micile nazbatii, fii mai hotarat si nu face o tragedie din orice, Risti sa cresti un copil neincrezator, timorat, care nu va putea face fata, mai tarziu, adevaratelor probleme.
Pasul 5. Fii explicit in ceea ce spui
Formuleaza-ti regulile cat mai simplu si la obiect, incearca sa nu exagerezi cu numarul acestora si repeta-le atunci cand este cazul. De asemenea, regulile trebuie sa faca referire la lucruri care intr-adevar au aplicabilitate si in viata reala. De exemplu, daca ii spui copilului ca il vei pedepsi pentru ca nu poate sa adoarma, atunci vei genera o stare de confuzie. Cand cel mic incalca o regula, spune-i clar ce a gresit si de ce anume a gresit.


Sexul si sarcina
     media: 4.25 din 4 voturi

In momentul in care ai ramas insarcinata sau chiar inainte de a avea un copil iti trec prin minte o multime de ganduri, despre ce este bine sa faci si ce nu. Problema vietii sexuale incepe sa te framante pentru ca vrei sa stii in ce masura bebelusul poate fi afectat. Iata raspunsurile la cele mai frecvente intrebari despre sexul in timpul sarcinii.
1. Poti face sex cand esti insarcinata?
Adevarat si Fals. Cercetatori din cadrul Universitatii Carolina de Nord au facut un studiu la care au participat peste 500 de femei si au ajuns la concluzia ca viata sexuala nu afecteaza o sarcina normala, ci dimpotriva aduce beneficii pastrand vaginul elastic. Potrivit specialistilor, se pare ca probabilitatea de a naste prematur este mai mica la femeile care fac sex in timpul sarcinii, bineinteles daca nu exista contraindicatii din partea medicului. In perioada graviditatii, libidoul femeilor este crescut deoarece circulatia sangvina in zona pelvisului este foarte intensa ceea ce favorizeaza aparitia mult mai usor a orgasmului.
Totusi, este interzis ca o gravida sa faca sex atunci cand exista un risc mare al unei nasteri premature sau al unui avort spontan (antecendente), cand apar scurgeri de lichid amniotic sau sangerari vaginale , cand exisa rana pe colul uterin etc. Medicul ginecolog iti va spune daca poti sau nu sa faci sex.
2. Un tata foarte dotat poate cauza probleme bebelusului?
Fals. In niciun caz. Daca sotul tau sustine contrariul inseamna ca este foarte optimist si are o parere foarte „buna” despre sine. In interiorul uterului, bebelusul este perfect protejat de placenta si de lichidul amniotic in care sta timp de 9 luni. Deci, nu exista nicio sansa sa fie deranjat de vizita surprinzatoare a tatalui.
3. Orgasmul poate favoriza aparitia contractiilor?
Adevarat. In timpul orgasmului apar spasme la nivelul uterului, insa contractiile sunt diferite de cele din timpul nasterii. Nu trebuie sa iti faci probleme daca medicul ti-a explicat ca nu exista riscuri pentru sanatatea micutul, ci doar sa te bucuri de placere.
4. Anumite femei descopera pentru prima data orgasmul in timpul sarcinii?
Adevarat. In al doilea trimestru de sarcina, tesuturile organelor genitale sunt umflate cu sange si mai receptive la stimularea sexuala. Conform statisticilor, o femeie din cinci descopera pentru prima data orgasmul in aceasta perioada, in timp ce altele au parte de trairi mai intense afirmand ca au avut chiar orgasme multiple.


Substantele toxice - pericol pentru copii
     media: 5.00 din 1 vot

Peste 100 de mii de substante toxice au fost create de-a lungul timpului. Mai mult de o mie de noi molecule apar in fiecare an. Statisticile arata ca majoritatea cazurilor de otravire se produc in casa. Copiii de 6 ani si chiar mai mici sunt considerati prada cea mai usoara.
Copiii lasati fara supraveghere, chiar si pentru un minut, au posibilitatea sa deschida usor dulapurile si sa inghita substante foarte toxice. Acestia au tendinta sa cerceteze toata casa si „sa guste” din produsul pe care il gasesc. Este modul prin care verifica obiectul gasit.
Exista doua reguli simple pentru a-i proteja de aceste otravuri: fiti mereu prudenti si luati-va din timp masuri de prevenire a accidentelor.
Amenintarile cele mai mari sunt otravurile (gandaci, sobolani), medicamentele, cosmeticele si produsele de ingrijire personala , produsele de curatenie in gospodarie, brichetele sau chibriturile, bauturile alcoolice, plantele otravitoare.
Iritatia si coroziunea, doua efecte adverse ale otravurilor din casa
Iritatia este o reactie reversibila a pielii sau a mucoaselor cauzata de contactul cu diverse substante. Aceasta reactie poate sa varieze in functie de gravitatea tesuturilor sau a organelor afectate:
•Pielea – contactul cu produse cum sunt vopselurile si detergentii pot cauza roseata sau inflamarea tegumentului;
•Ochii – contactul cu diverse lichide pot provoca lacrimare, inrosirea globului ocular, usturime, senzatia de nisip in ochi si chiar conjunctivita;
•Caile respiratorii – inhalarea gazului precum clorul sau amoniacul poate sa provoace edem pulmonar, dificultati in a respira, bronhoconstrictie etc;
•Caile digestive – ingestia accidentala a solutiilor toxice poate provoca arsuri la stomac , greata si varsaturi.
Coroziunea consta in sechele ireversibile cauzate tesuturilor in urma contactului cu diverse otravuri. Substantele corozive sunt produse deosebit de puternice care pot cauza distrugerea tesuturilor vii si chiar a materialelor cum sunt lemnul sau metalele.
•Contactul acidului fluoric cu pielea poate provoca o ulceratie profunda, albirea tesuturilor si chiar necroza;
•Contactul acidului clorhidric cu ochii poate provoca arsuri puternice care se manifesta prin lacrimare involuntara, conjunctivita si posibile leziuni permanente ale corneei;
•Contactul cu un detergent industrial - daca este inghitit produsul provoaca o coroziune foarte puternica a cavitatii bucale si a faringelui cu riscul perforarii esofagului si stomacului.
Cum sa previi un accident
Pasul 1. Asigura-te ca lasi copilul in grija unei persoane de incredere. Daca nu esti tu persoana care are grija de copil, ai grija ca ajutorul tau sa se ocupe cu atentie de cel mic. Bunica sau o bona trebuie sa stie intotdeauna ce face copilul, unde este si mai ales unde sunt substantele periculoase.
Pasul 2. Inchide intr-un dulap cu cheie tot ce ar putea sa-i dauneze copilului: otrava pentru gandaci sau soareci, solutiile de vopsit parul, solutiile de curatat in casa etc. Este de preferat sa le depozitezi in debara la care sa ai doar tu si sotul tau cheia.
Pasul 3. Pastreaza medicamentele intr-un loc in care copilul nu poate avea acces, nici daca foloseste un scaun. Indiferent ca este vorba de medicamente pe care le iei frecvent (vitamine, analgezice, pastile pentru o boala cronica etc), fie ca este vorba antidepresive sau antibiotice, este de preferat sa le tii incuiate sub cheie.
Pasul 4. Arunca produsele inutile. Daca nu mai ai nevoie de otravuri pentru gandaci sau alte insecte, este de preferat sa arunci aceste solutii. Acelasi lucru este valabil si in cazul medicamentelor . Uneori, parintii pastreaza mai mult timp diverse medicamente cum este siropul de tuse sau antibioticele, desi nu mai au nevoie de ele, chiar si dupa ce au expirat.
Ce sa faci in cazul in care accidentul s-a produs
Pasul 1.
In cazul in care copilul a inhalat sau a inghitit o substanta toxica suna rapid la Urgente - 112 sau la Salvare - 961. Du-l la aer proaspat, afara sau deschide geamul. Prezinta-le medicilor recipientul din care a consumat copilul solutia pentru a-si da seama de ce fel substante este vorba. Nu il forta sa vomite fara sa ceri inainte avizul medicului. Daca este constient clateste-i gura cu apa rece si incearca sa-l convingi sa bea cat mai multa apa.
Pasul 2. Daca pielea copilului a intrat in contact cu o substanta toxica, dezbraca-l de hainutele murdare si mergi la baie pentru a-l spala. Daca i-a intrat in ochi o solutie puternica, dupa ce ai sunat la medic, iriga timp de 15 minute zona ochilor cu apa curata, mentinand pleoapele deschise.


Cauze, care declanseaza plansul copilului
     media: 5.00 din 2 voturi

In primul rand, trebuie sa intelegi ca plansul unui copil este modul prin care acesta se exprima. In majoritatea cazurilor, lacrimile lui nu ascund nicio anomalie, ci sunt o reactie normala, provocata insa de diverse cauze. Intr-adevar este destul de dificil de determinat daca plansul copilului exprima o suferinta medicala sau psihologica, sau este doar un mijloc de a-i face pe cei din jur sa vina in contact cu el. Pe de alta parte, foarte multi medici si psihiatri sunt de parere ca plansul bebelusului este o dovada de vitalitate.Pana la 2-3 luni, un bebelus poate plange de mai multe ori pe zi, insumate chiar pana la 3 ore. Durata si periodicitatea plansului se diminueaza odata cu cresterea acestuia.
Iata principalele cauze care declanseaza plansul copilului:
•Senzatia de foame. Sunt copii care au pofta de mancare mai mare, asadar incearca sa cresti cantitatea de lapte (alimente) pe care i-o dai copilului.
•Senzatia de sete. Mai ales daca este cald, este nevoie din cand in cand sa-i dai copilului sa bea apa.
•Plictiseala. Copilul vrea mai multa atentie si acesta este motivul pentru care plange.
•Digestie greoaie.
•Are colici. Acestea sunt tulburari digestive care apar frecvent si care provoaca dureri uneori chiar violente.
•Oboseala. Adesea copiii cand sunt obositi plang aparent fara motiv. Un somn bun se dovedeste solutia perfecta.
•Febra.
•Este imbracat prea gros si ii este cald sau dimpotriva este imbracat prea subtire si ii este frig.
•Este trist. Teama ca este abandonat de parinti. Adesea bonele se confrunta cu situatia in care copilul plange dupa parinti.
•Simte ca mama este deprimata, trista.
•Ii este frica de intuneric, de apropierea noptii.
•Trebuie sa fie schimbat.


Se apropie scoala! (II)
     media: 5.00 din 1 vot

Scoala se apropie cu pasi repezi, iar pentru tine si copilul tau aceasta inseamna o noua etapa de pregatire. Rechizite, hainute, manuale, toate trebuie sa se regaseasca pe lista de cumparaturi. Inainte de a da buzna in magazine, incearca sa personalizezi chiar tu rechizitele celui mic, astfel incat sa ii oferi accesorii originale, dar sa faci si economie la bani. Iata cateva moduri prin care poti transforma cele mai banale materiale in obiecte haioase.
Caiet spatial
Stiai ca pe piata exista diferite forme de stelute, planete, ingerasi care stralucesc in intuneric, menite sa decoreze peretii camerei copilului tau? Acestor obiecte le poti oferi o alta intrebuintare. Decoreaza copertile caietelor cu stelute colorate, care ies in relief. Fixeaza-le cu un lipici rezistent si lasa-l pe copilul tau sa se bucure de cele mai frumoase caiete.
Semne de carte confectionate din margele
Nu prea stii cum sa il determini pe copilul tau sa citeasca sau sa puna mai des mana pe carti. Unul dintre secrete este sa il atragi prin cat mai multe detalii catre studiu.
Daca unui copil ii place ceva anume, negresit va incerca sa il si “testeze”. Realizeaza-i un semn de carte care sa “sara in ochi”. Ai nevoie doar de cateva panglici colorate si de multe margelute.
Astfel, ataseaza la capatul panglicilor un sirag de margele si roaga-l pe copilul tau sa te ajute. Poti confectiona astfel de semne pentru toate manualele sale.
Caiet realizat din blug
Tot in categoria caietelor care “fac cu ochiul” intra si acesta. Ai nevoie de un caiet cu coperti cartonate, material din blug, buzunare, lipici rezistent si multe elemente decorative . Mai intai, trebuie sa masori foarte bine materialul folosit, exact ca si cum ai vrea sa imbraci copertile unui caiet in coala de hartie. Apoi, fixeaza-l cu ajutorul unui lipici rezistent, indepartand eventualele bule de aer formate intre coperta si material, cu ajutorul unui burete sau rigle (presand buretele de-a lungul copertii).
Adauga buzunarele si decoreaza cu tot felul de figurine. Lasa-l sa se usuce si ofera-l in dar celui mic. Atentie: Ar fi indicat sa oferi coperti rigide, din carton, care pot susitine un astfel de material.
Compartimente functionale pentru caiete
Ataseaza pe copertile caietelor buzunare din plastic, pe care micutul tau le poate folosi pentru a depozita tot felul de maruntisuri: foi, carnetele, agrafe, notite etc. Astfel, printr-un procedeu simplu, ii vei oferi copilului tau inca un spatiu util de depozitare a lucrurilor importante.
De asemenea, tot pentru a-si tine notitele importante, ataseaza caietului, de-a lungul copertilor, doua benzi elastice . Astfel, cel mic va putea strecura printre acestea un carnetel sau tot felul de foi.


Se apropie scoala! (I)
     media: 5.00 din 1 vot

Scoala se apropie cu pasi repezi, iar pentru tine si copilul tau aceasta inseamna o noua etapa de pregatire. Rechizite, hainute, manuale, toate trebuie sa se regaseasca pe lista de cumparaturi. Inainte de a da buzna in magazine, incearca sa personalizezi chiar tu rechizitele celui mic, astfel incat sa ii oferi accesorii originale, dar sa faci si economie la bani. Iata cateva moduri prin care poti transforma cele mai banale materiale in obiecte haioase.
Ghiozdan imprimat
Primul lucru despre care incep copii sa vorbeasca atunci cand se intalnesc cu colegii sunt ghiozdanele: cine are cel mai frumos, mai mare, mai sclipitor ghiozdan. Realizeaza impreuna cu acesta un model original, folosind imprimeurile.
Ai nevoie doar de o “stampila” realizata din materiale naturale si vopsea pentru textile. Mai multe detalii poti citi in articolul Cum sa iti personalizezi imbracamintea simplu si repede.
Gentuta confectionata dintr-un buzunar
Realizeaza o gentuta folosind materiale pe care deja le ai prin casa: buzunarele de la blugi, nasturi, panglici. Restul tine doar de imaginatie.
Acest obiect este perfect pentru cei mici si pentru toate maruntisurile pe care le aduna de la scoala si de la colegi.
Mape decorate cu amintiri din vacanta
Pentru ca tocmai v-ati intors din vacanta, iar cel mic abia asteapta sa povesteasca colegilor prin ce peripetii a mai trecut in vara aceasta, pregateste-i mape care sa ii aminteasca de momentele frumoase. De exemplu, decoreaza-i copertile cu ajutorul unor stickere in forma de litere sau figurine, poze simbolice pentru locurile vizitate sau confectioneaza-le chiar tu, atasaandu-le mai apoi cu un lipici rezistent.
Cutie haioasa pentru creioane
Fie ca cel mic incepe gradinita sau copilul tau este scolar in toata regula, aceasta cutie pentru creioane va infrumuseta orice birou si ii va ademeni pe acesta la scris si colorat. Ai nevoie de o cutie de pantofi, vopsea, hartie colorata, lipici si foarfece. Mai intai, vopseste cutia in nuanta dorita.
Decoreaza cutia impreuna cu copilul tau, folosindu-va de hartie colorata, stickere, nasturi sau orice alte materiale care va sunt pe plac. Realizati gaurile cutiei cu ajutorul unui creion. Umpleti noul accesoriu pentru birou cu alte materiale necesare copilului tau: creioane, radiere, foarfece etc.



 




vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0



Vitamine si Minerale
 
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare