Gravide si Mamici
Locul unde viitoarele mamici se pot aduna

 

Cum ne influenteaza dezvoltarea sexuala personalitatea
     media: 5.00 din 2 voturi

Dacă v-aţi întrebat vreodată care sunt stadiile dezvoltării personalităţii, în corelaţie cu sexualitatea, şi ce implică acestea, puteţi să căutaţi răspunsurile pornind de la teoriile unui nume care a stat pe buzele celor mai mulţi, măcar o dată, în ultimul secol: Freud.
Sigmund Freud (1856-1939) este cel care a pus bazele psihanalizei, terapie prin intermediul căreia scoatem (conştient) la suprafaţă traumele ascunse (în subconştient şi inconştient) şi căutăm metode adecvate de a ne gestiona resursele şi a răspunde constructiv la provocările care apar în viaţa de zi cu zi.
Şi, întrucât Freud a raportat majoritatea acţiunilor umane la libido (energie sexuală), el a pus cel mai mare accent pe sexualitate, în abordarea personalităţii, iar continuatorii teoriilor sale s-au referit în plus la influenţele socio-culturale. De altfel, acesta a fost şi punctul vulnerabil al teoriilor freudiene (importanţa prea mare dată sexualităţii, în detrimentul altor factori), subliniat de criticii săi. Cu toate acestea, multe dintre teoriile freudiene sunt încă de actualitate şi apreciate şi nu este de mirare că la ele fac referire chiar şi cei mai puţin avizaţi. Ajungem, astfel, la subiectul discuţiei de astăzi, care vizează etapele dezvoltării psihosexualităţii, propuse de Freud.
Oral, anal, falic, latent, genital - etapele psihosexualitatii
Stadiul oral, caracteristic perioadei de viaţă cuprinse între 0 şi 1/ 2 ani, este etapa în care copilul simte plăcerea în special la nivelul gurii şi al obrajilor, atunci când este alăptat de către mama sa. Plăcerea este, aşadar, preponderent orală (supt, muşcat, înghiţit), iar Freud, care a realizat mai multe cercetări, atrage atenţia asupra riscului ca adulţii care au întâmpinat frustrări în acest stadiu (cum ar fi înţărcarea timpurie) să dezvolte "fixaţii orale" (mâncat şi/ sau vorbit excesiv, fumat, consumat alcool şi/ sau droguri etc.). Mai mult, frustrările menţionate pot face ca viitorul adult să fie neîncrezător în ceilalţi, distant, temător sau incapabil să aibă relaţii apropiate, potrivit psihanalistului. De asemenea, prea multă indulgenţă acordată copiilor în această etapă poate determina la adult un exces de optimism, iar neglijenţa - nervozitate şi pesimism.
Ceea ce Freud a denumit etapa anală este perioada cuprinsă între 1/ 2 şi 3 ani, când copilul învaţă să-şi controleze sfincterul şi să elimine materiile fecale la momentul potrivit. Defecaţia şi urinarea produc plăcere. Freud susţine că atitudinea manifestată acum de părinţi vizavi de copil marchează evoluţia ulterioară a acestuia, care riscă, printre altele, să îşi ascundă anumite sentimente şi opinii negative sau critice, la maturitate, de teamă că va fi respins şi că va pierde afecţiunea celorlalţi.
Stadiul falic (3-6 ani) este considerat de mulţi ca fiind cel mai interesant şi cu siguranţă aţi auzit frevent discuţii despre complexul lui Oedip sau al Electrei (denumiri provenite de la miturile omonime). Atenţia copilului este orientată în mod special asupra organelor sexuale. Deşi iniţial poate suna ciudat şi surprinzător, Freud susţine că fiecare copil manifestă, în această perioadă, un conflict interior, dat de o atracţie sporită, oarecum incestuoasă şi erotică, pentru părintele de sex opus şi de o tendiţă de respingere/ dispreţ/ invidie faţă de părintele de acelaşi gen. Copiii depăşesc acest conflict în momentul în care încep să manifeste sentimente mai agreabile social în raport cu părintele de sex opus şi să se identifice sau să imite părintele de acelaşi sex. Acum se conturează identitatea feminină sau masculină, discernământul şi înclinaţiile sexuale, iar ostacolele întâmpinate în stadiul falic pot crea viitori adulţi care-şi inhibă sexualitatea, sunt confuzi în ceea ce priveşte satisfacerea plăcerii sexuale sau aleg să îşi canalizeze energia sexuală în special către alte activităţi, care aparent nu au nici o legătură cu sexul (proces de sublimare). Interesant este că tot în această etapă, după Freud, fetiţele manifestă un comportament care denotă că sunt invidioase pe cei care au penis şi le consideră pe mame principalele responsabile pentru "castrarea" lor.
În etapa de latenţă, care debutează undeva în jurul vârstei de 6 ani şi se încheie la 12 ani, energia sexuală pare să se atenueze, iar copiii sunt mai preocupaţi de distracţie, socializare, învăţare etc. Nici această perioadă nu este ferită, însă, de riscuri pe termen lung, precum problemele cu stima şi imaginea de sine , dependenţa de ceilalţi, adaptabilitatea scăzută etc.
Cel din urmă stadiu, genital (12-18 ani), accesibil numai dacă indivizii nu rămân blocaţi într-o etapă anterioară, marchează perioada în care adolescenţii leagă prietenii şi relaţii apropiate, emoţionale, se implică în diferite activităţi şi încep să fie preocupaţi de carieră, sub imboldul libido-ului, spune Freud, care susţine că energia sexuală este direcţionată în special asupra organelor sexuale, în acest stadiu.


O fetiţă de numai cinci ani are centură neagră la karate
     media: 5.00 din 1 vot

Inspirată de tatăl său, fost campion naţional al Indiei la arte marţiale, o fetiţă de numai cinci ani a obţinut deja centura neagră şi primul său dan la karate. Varsha Vinod a început să se antreneze alături de tatăl său, Vishwas, la vârsta de doi ani, din proprie iniţiativă, reuşind să ajungă la cinci ani şi jumătate una din cele mai tinere posesoare de centură neagră din lume.
Chiar dacă la prima vedere pare o fetiţă la fel ca toate celelalte, cu păpuşi, codiţe şi rochiţe, Varsha îşi dezvăluie talentul extraordinar abia în sala de sport, uimind prin viteză şi coordonare sportivi ce practică artele marţiale cu mult înainte ca ea să fie născută. Pentru a-şi câştiga centura neagră, Varsha a învăţat să stăpânească 15 kata-uri, secvenţe complicate de luptă imaginară cu mai mulţi adversari, dar şi să folosească arme cât ea de mari, cum este bastonul lung chinezesc sau nunchakul.
Deşi are antrenamente zilnice, micuţa indiancă spune că are timp şi pentru joacă şi dansuri, la fel ca orice fetiţă de vârsta ei. După ce a câştigat mai multe competiţii naţionale şi mondiale pentru copii, fetiţa a intrat în atenţia presei dar şi a unei companii din Marea Britanie , care a ales-o să fie imaginea unui nou joc video pentru copii.
Chiar dacă a ajuns faimoasă în oraşul său din sudul Indiei dar şi peste hotare, Varsha nu se îmbată cu aburii celebrităţii şi continuă să se antreneze zilnic, pentru a ajunge un maestru în arte marţiale, la fel ca tatăl său. Cum micuţa are deja centura neagră şi un dan, având nevoie doar de cel de-al doilea grad (n.r. - dan) pentru a preda karate, aceasta ar putea ajunge la rangul de maestru înaintea vârstei de şapte ani, când alţi copii abia încep şcoala primară.


Cresteti copilul intr-un mod sanatos
     media: 5.00 din 2 voturi

Nimeni nu a spus ca este usor sa educi un copil. Ai nevoie de tact, rabdare, dar si de multa intelepciune. Desi iti doresti ce este mai bun pentru copilul tau, trebuie sa stii si cand sa cedezi, pentru ca amandoi sa aveti de castigat mai tarziu. Iata cativa pasi care te vor ajuta sa iti cresti copilul folosind o mentalitate sanatoasa.
Pasul 1. Lasa-ti copilul sa ia hotarari
Chiar daca este datoria ta sa veghezi asupra educatiei copilului tau, asta nu inseamna ca trebuie sa iei orice hotarare in locul acestuia, doar pentru ca stii tu mai bine. Sunt decizii care tin de fiecare varsta si care, mai tarziu, il vor ajuta sa fie o persoana echilibrata.
Atata timp cat aceste decizii i se potrivesc varstei lui (imbracaminte, buget, comportament etc.), lasa-l sa hotarasca ceea ce vrea. De cele mai multe ori, parintii ii spun copilului ca are dreptul sa aleaga, dar la momentul adevarului, prefera sa faca tot cum gandesc ei. Este si normal ca, in fata unei asemenea atitudini, copilul sa se revolte.
Chiar daca acesta decide sa isi cheltuiasca banii pe tot felul de nimicuri in loc sa ii investeasca in ceva de calitate, are toate sansele sa invete din greseli. Bineinteles, asta nu inseamna ca nu trebuie sa il indrumi cu sfaturi sau sa nu ii explici si punctul tau de vedere.
Pasul 2. Nu ceda santajului emotional
Copiii invata repede care este cheia prin care ii pot scoate din sarite pe parintii lor. Va folosi acea metoda ori de cate ori va dori sa protesteze. Important este sa ramai calm, pentru a mentine lucrurile sub control. Copii spun lucruri dureroase si te fac astfel sa fii de acord cu ceva ce nu ai fi acceptat in conditii normale: santajul emotional este specialitatea acestora. Incearca sa nu te arati impresionat si sa nu reactionezi prea puternic.
Pasul 3. Lasa-l pe copilul tau sa isi exprime punctul de vedere
Iti doresti sa iti vezi copilul capabil sa gandeasca singur, fara sa se lase influentat de persoanele din jur. Atunci ar trebui sa ii "instalezi" ideea ca, daca nu este de acord cu ceva anume, te poate contrazice, totul, bineinteles, in limitele bunului simt. Invata-l sa poarte o conversatie in care sa isi sustina punctul de vedere intr-o maniera civilizata. Nu este nimic gresit in a-ti expune propria parere, iar copilul tau trebuie sa stie ca intodeaua ii vei asculta argumentele, chiar daca nu intotdeauna ii vei respecta deciziile. In felul acesta, toti membrii familiei vor invata sa se respecte, indiferent de diferenta de opinie.
Pasul 4. Lasa-l sa decida ce activitati extrascolare vrea sa urmeze
Multi parinti isi imping copilul sa urmeze niste cursuri pe care, de fapt, ei insisi si-ar fi dorit sa le practice in tinerete. Preferintele copilului tau s-ar putea, totusi, sa nu corespunda cu ale tale. Important este sa urmaresti aptitudinile copilului tau si sa il inveti sa profite de resursele pe care le are. Experimentati impreuna; ofera-i posibilitatea de a incerca mai multe activitati, pret de cateva lectii, pentru a decide singur ce anume ii este pe plac. Inclinatiile sale se vor observa imediat.
Pasul 5. Lasa-i timp sa afle ceea ce simte
Parintii stiu aproape intotdeauna de ce copilul lor este suparat, dezamagit, nervos etc. In acele momente, tot ce vrei sa faci este sa iti consoiezi copilul. In functie de firea acestuia, se poate sa astepte nerabdator sfaturile tale sau poate prefera sa aiba parte de un timp pentru a-si analiza emotiile. Lasa-l pe copilul tau sa conduca discutia atunci cand este pregatit sa o faca. Nu trebuie sa cazi in extrema cealalta, in care iti ignori copilul. Poti fi insa mai discret in abordare, iar daca observi ca acesta nu este pregatit sa vorbeasca, acorda-i un ragaz pentru a intelege ce i se intampla.
Pasul 6. Evita discutiile spuse la nervi
Nu lua decizii atunci cand esti nervos. In primul rand, la nervi s-ar putea sa iti pierzi controlul, iar copilul tau iti va ghici astfel slabiciunile; in al doilea rand, s-ar putea sa iei decizii pe care vei dori sa le schimbi mai tarziu. In acest fel, copilul tau va sti ca iti poate schimba vorba ori de cate ori va dori sa obtina ceva anume.
Pasul 7. Ofera-i spatiul personal
Nu il incarca pe copilu tau cu insistentele tale in ceea ce priveste vestimentatia sau modul sau de a fi. Mai intai, trebuie sa ii educi din timp gusturile, sa il inveti sa aleaga pentru ca mai tarziu sa aiba posibilitatea de a lua cele mai bune decizii. Accepta insa faptul ca fiecare varsta este caracterizata de o perioada de rebeliune. Doar in adolescenta poti sa porti blugi rupti si parul vopsit in mai multe culori, fara ca nimeni sa se uite ciudat la tine, pentru ca atunci este varsta potrivita pentru astfel de lucruri. Ofera-i sfaturi, dar nu il teroriza cu insistentele.
Pasul 8. Nu face un obicei din a-ti critica copilul
Copiii sunt foarte fragili, iar tu ii poti rani usor increderea in sine. Evita criticile prea taioase si incearca sa gasesti variante mai "dulci" pentru a-ti expune parerile. Important este sa fii ferm atunci cand este cazul, dar sa stii si cand sa cedezi, mai ales daca nu este vorba despre ceva care ii poate face rau copilului tau.


Ce sa nu ii spui niciodata copilului tau? (II)
     media: 5.00 din 2 voturi

“Parintii nu trebuie sa isi controleze copii, ci trebuie sa se controleze pe ei insisi”, spune Maggie Reigh, autoarea cartii “9 modalitati prin care poti sa dezvolti legatura parinte-copil”. De multe ori, acestia sfideaza autoritatea parintilor si prima solutie la indemana sunt replicile usturatoare de genul: ”Pentru ca asa vreau eu” sau “Taci din gura”.
Vorbele spuse la manie nu sunt lipsite de consecinte. In ochii celor mici, acestea sunt percepute ca jigniri si afecteaza relatia dintre parinti si copii.
“De ce nu poti sa fii ca fratele tau?”
Acesta este una din frazele care pot sa raneasca pe termen lung un copil si sa distruga relatia dintre frati. Ne deranjeaza si comparatiile marunte gen cine gateste mai bine, mai ales cand ni se pun in balanta reusitele sau personalitatea cu altcineva.
In momentul in care este vorba despre o persoana draga, cuvintele dor si mai mult. Astfel de comparatii pot sa il determine pe copii sa se raneasca reciproc doar pentru a-ti castiga admiratia. Incearca sa iti exprimi verbal multumirea fata de calitatile fiecaruia si, pe un ton bland, sa le spui ce ar putea sa mai faca.
“Lasa-ma pe mine.”
Intr-adevar, copiii cer multa rabdare din partea parintilor, pentru ca ceea ce pentru un adult este simplu, unui copil ii trebuie mai mult timp sa inteleaga si sa puna in practica.
De exemplu, copiilor le place sa ajute in bucatarie la gatit. Insa pentru aceasta inseamna sa piarda niste timp pentru lucruri pe care ar putea sa le faca in cateva minute.
Copiii au nevoie sa fie ghidati pas cu pas, cu multa rabdare si intelegere. Cu cat sunt mai responsabili, cu atat vor creste mai independenti.
“Taci din gura!”
Incearca sa te pui in situatia copilului tau. Cum te-ai simti daca cineva ti-ar spune pur si simplu “Taci din gura”, fara nicio explicatie? Pentru copil, aceasta vine tocmai de la persoanele pe care le iubeste si le admira: parintii lui.
Incearca sa inlocuiesti aceasta fraza cu “ Te rog, vorbeste mai incet” sau “Cred ca…”, argumentand astfel, ceea ce vrei de la copilul tau. Pune capat acestui obicei si tine cont de sentimentele copilului tau.
“Cat timp stai in casa mea…”
In niciun caz nu vei reusi sa il disciplinezi prin aceasta fraza. Il poti impinge, de fapt, sa plece de acasa si sa te urasca. In perioada adolescentei, este foarte posibil sa gasesca pe cineva si chiar sa plece, sau pur si simplu sa isi doresca independenta.
Copiii au o fragilitate deosebita. Universul lor este familia, iar parerile si aprecierile parintilor sunt cele mai importante.
Nu iti impinge copilul sa faca gesturi pe care amandoi le puteti regreta mai tarziu. Intr-adevar, confruntarile intre parinte si copil pot deveni greu de stapanit si vorbele sunt “scapate” la nervi, dar gandeste-te ca risti sa il impingi pe acesta la gesturi necugetate.
Spune-i mai bine…
“Te iubesc” – uita-te in ochii copilului tau si spune-i ca il iubesti, bate-ti palma sau imbratisati-va. Pentru acesta va insemna mai mult decat orice.
“Cu totii facem greseli” – spune-i ca trebuie sa invete din greseli si nu dramatiza peste masura lucrurile. Nu vrei sa cresti un copil timorat si speriat.
“Este alegerea ta” – incurajeaza-l pe copilul tau sa aleaga singur si sa isi asume responsabilitatea. Ii dezvolti astfel increderea in sine, curajul, capacitatea de a lua singur decizii.
“Povesteste-mi” – manifesta interes pentru sentimentele si gandurile copilului tau. Demonstreaza-i ca iti pasa de ceea ce face, daca vrei sa aiba incredere in tine.
“Imi pare rau” – De ce sa crezi ca, daca esti parinte, nu poti sa-ti ceri scuze fata de copilul tau? Te va respecta si aprecia daca va vedea ca si tu iti recunosti greselile si il tratezi ca pe egalul tau. Il vei determina sa faca acelasi lucru.


Ce sa nu ii spui niciodata copilului tau? (I)
     media: 5.00 din 2 voturi

“Parintii nu trebuie sa isi controleze copii, ci trebuie sa se controleze pe ei insisi”, spune Maggie Reigh, autoarea cartii “9 modalitati prin care poti sa dezvolti legatura parinte-copil”. De multe ori, acestia sfideaza autoritatea parintilor si prima solutie la indemana sunt replicile usturatoare de genul: ”Pentru ca asa vreau eu” sau “Taci din gura”.
Vorbele spuse la manie nu sunt lipsite de consecinte. In ochii celor mici, acestea sunt percepute ca jigniri si afecteaza relatia dintre parinti si copii.
“Pentru ca asa zic eu!”
De multe ori, parintii sunt tentati sa foloseasca aceasta fraza pentru a scapa de “De ce?”-urile copiilor. Intentionat sau nu, acest cliseu ingradeste increderea de sine a copilului si capacitatea sa de a lua decizii singur.
Daca aceste cuvinte devin un stil de a raspunde intrebarilor celor mici, exista mari sanse ca acestia sa se lase, mai tarziu, influentati de prieteni, anturaj, mass-media, etc. Lipsa curajului de a lua decizii si de a gandi pentru sine poate duce la comportamente extreme, furie, resentimente.
Incearca sa “traduci” cumva aceasta fraza. In loc de “Pentru ca asa zic eu” incearca sa ii ceri copilului tau argumente. Invata-l astfel sa isi sustina parerile, atitudine poe care o vor purta cu ei toata viata.
Asta nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu tot ceea ce spune. Poti veni si tu cu contraargumente logice, iar daca situatia scapa de sub control si copilul tau nu reuseste sa te inteleaga, atunci explica-I faptul ca trebuie sa aiba incredere in tine, pentru ca ii vrei numai binele.”
“Ce-a fost in mintea ta?”
Este ca si cum i-ai spune: “Esti incapabil sa gandesti” sau “Esti un prost”. Copiii percep exact acest sens, pierzandu-si astfel increderea in sine. Tu iti poti justifica intotdeauna deciziile? De multe ori actionam impulsiv, instinctiv sau, pe moment, avem impresia ca am luat ce-a mai buna decizie.
Este acelasi lucru si in cazul unui copil. In loc sa il ranesti, expune-ti punctul de vedere: ce crezi tu despre situatia respectiva, ce ai fi facut tu. Explica-i fiecare argument in parte, pentru ca ceea ce este pentru tine evident, copilul tau s-ar putea sa nu cunoasca.


pagina urmatoare >>


 




vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0



Vitamine si Minerale
 
 
Powered by www.ablog.ro
 
Termeni si Conditii de Utilizare